vârf și bază

     Eram doar trei: eu, tu și Dumnezeu. Tu locuiai alături, eu aici, și Dumnezeu peste tot. Ca tine erau mulți, dar pentru că semănați, am hotărât să fiți toți o singură persoană. Eu credeam că sunt singură, dar mai târziu am aflat că mai sunt vreo două mii. Oricum, prea puțin în comparație cu cei ca tine! Dumnezeu era lângă noi și aștepta.
     Ieri am obosit să fiu singură și am vrut să mă amestec printre voi. Așa că am ciocănit alături. Vecinul meu era un om deștept. Mă intimidau logica lui perfectă, manierele elegante și cunoștințele pe care le avea în diverse domenii. Educația lui părea desăvârșită. Am stat puțin, apoi am plecat.
     Astăzi vecinul mi-a întors vizita. A venit să vadă dacă sunt dintre cei mulți sau dintre cei puțini. Dacă sunt dintre cei mulți pe care câțiva oameni se cațără ca să ajungă sus sau sunt dintre cei puțini, care reușesc să se ridice până în vârf. A privit peste tot, în casa și în sufletul meu, și a spus dezamăgit: ”Ești dintre cei mulți!” Apoi a plecat.
     Am rămas uimită. Eu știu că sunt dintre cei puțini, chiar dacă nu mă cațăr pe oameni!
     Dumnezeu este singurul care este în vârf fără să se cațere pe nimic. Este și la bază, îi susține pe toți, fără să părăsească vârful.
     Cei ce-L cunosc pe Dumnezeu pot fi și vârf și bază. Ei oferă cu drag și astfel nu li se poate fura nimic. Ei iubesc și cei care iubesc nu pot fi folosiți. Ei își oferă ajutorul și de a aceea nu pot fi călcați în picioare! Ei sunt un punct de sprijin pentru ceilalți pentru că sunt ancorați în Vârful Suprem!
     Cei care îl au pe Dumnezeu sunt și vârf și bază. Sunt și mulți și puțini. Sunt acolo unde ai nevoie de ei. Dar nu sunt peste tot! Doar Dumnezeu este peste tot!