în căutarea înțelepciunii

Tinereţea este perioada cea mai frumoasă a vieţii. Copiii privesc spre ea cu nerăbdare, bătrânii îşi amintesc de ea cu nostalgie. „Dacă aş mai fi eu, maică…” se poate auzi de multe ori trista conştientizare a faptului că ceva preţios a fost pierdut şi este cu neputinţă să fie recuperat. 

          Dar, în timp ce tinerii se bucură de vigoare, putere şi energie maximă, bătrânii, având în spate greutatea unei vieţi întregi, sunt în posesia unei comori pe care tinerii, deşi aparent privilegiaţi, trebuie să mai aştepte „puţin” să o poată obţină. Aţi ghicit! Este vorba despre experienţă.

Valoarea experienţei

Experienţa! Acea înţelepciune a vieţii căpătată în mulţi ani de încercări, de căutări şi de trudă. Primită în urma consecinţelor catastrofale ale deciziilor greşite sau în urma perioadelor lungi de muncă asiduă şi perseverentă pentru urmărirea unui scop nobil! Ce mult costă experienţa! Ce mare valoare are înţelepciunea care vine în urma ei! Este aşa de scumpă încât oamenii cheltuiesc zile şi ani de încercări nereuşite. Iar la final, când simt că au apucat-o, când văd toată viaţa cu alţi ochi, cu cei ai înţelepciunii, nu mai au putere, energia s-a dus, tinereţea este pierdută….

Oare nu este posibil să avem şi tinereţe şi experienţă? Sunt încă la vârsta tinereții şi nu vreau s-o risipesc alergând după înţelepciune şi când voi ajunge să o am, să-mi fie dor de tinerețe! Ce mai poate face cu înţelepciunea un om care nu mai are putere să o folosească? Oare nu există nici o soluţie pentru mine şi pentru tine, care dorim să avem şi tinereţe şi înţelepciune în acelaşi timp?

Citim în Biblie despre un om care a fost frământat de aceleaşi gânduri. Cred că ai auzit despre el. Se numeşte Solomon. Dumnezeu a privit cu mare plăcere spre această mare dorinţă a lui şi, deşi era foarte tânăr, l-a binecuvântat cu unul dintre darurile rezervate de obicei bătrâneţii: înţelepciunea. Mai mult, i-a dat o măsură atât de mare din acest dar încât, Biblia scrie în 1 Împăraţi 4, 31 că „era mai înţelept decât orice om”. Întrecea în înţelepciune pe fii răsăritului şi pe egipteni şi pe toţi marii învăţaţi ai lumii. Din toate popoarele veneau oamenii să îl asculte, pentru că ajunsese foarte vestit.

Impresionant, nu? Şi toate acestea s-au întâmplat pentru că un tânăr a iubit înţelepciunea şi nu a vrut să aştepte până la bătrâneţe pentru a o avea. Deci, veşti bune pentru noi! Cineva a încercat şi a reuşit! Este posibil! Putem să ne trăim tinereţea ocrotiţi de înţelepciune! Putem fi feriţi de încercări fără rost! Putem să ne folosim capacităţile la cel mai înalt grad fără să ne irosim zilele căzând în capcane care pot fi evitate.